© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Riscând până la capăt[2006-03-24]Evanghelia de astăzi redă a doua parte a convorbirii lui Isus cu Nicodim. Isus spune, încheind: Adevăr, adevăr îţi spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut (vs. 11), şi adaugă: dar mărturia noastră nu o primiţi.Tema ridicării în slavă a Fiului Omului ocupa un loc important în cea de-a patra Evanghelie (3,14; 8,28; 12,32-34). Nu despre Înălţarea la ceruri a Celui înviat este vorba aici, ci de ridicarea pe Cruce. Pentru a-i arăta eficacitatea, Isus face o paralelă între propria răstignire şi vindecarea celor muşcaţi de şerpii veninoşi în pustiu, la înălţarea de către Moise a unui şarpe de aramă (Numeri 21,8-9). Iudeii care îşi ridicau cu încredere privirile spre acest semn al compasiunii şi puterii divine erau vindecaţi de muşcăturile ucigătoare. La fel, credinţa neclintită în Cristos Cel înălţat pe Cruce pentru noi aduce mântuire. Lucrarea mântuitoare a lui Cristos arată dragostea Tatălui; este una dintre ideile la care evanghelistul Ioan ţine cel mai mult (1Ioan 3,16; 4, 9-10,16). Persoana Fiului ca Mântuitor este un dar al Tatălui. Expresie a generozităţii divine, slujirea lui Isus este menită să astupe prăpastia dintre Dumnezeu şi lume. Iar darul trece prin înălţarea pe cruce. Dărnicia dumnezeiască până acolo merge! Lumea pentru care Tatăl îşi dăruieşte Fiul nu e rea în sine, dar se va înrăi singură, dacă va refuza lumina şi nu va crede în Fiu (In 12,46-48, 16,8-9). Înfruntarea devine tot mai aprigă cu trecerea vremii şi culminează cu acceptarea de către lume a stăpânirii Satanei (In 13,27). Planul lui Dumnezeu acoperă cu toate acestea întreagă lume: atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (vs 17). Misiunea Fiului nu e să judece, ci să mântuiască lumea (12,47). Singura preocupare a Fiului, cât se află printre noi, oamenii, este să ne mântuiască; judecarea şi condamnarea sunt amânate până la capătul vremurilor. Biserica nu se cuvine să procedeze altfel - orientarea ei trebuie să rămână salvarea tuturor oamenilor. Dacă urmează judecata şi condamnarea, ele vor avea ca obiect confruntarea oamenilor cu Cristos. În viziunea sfântului Ioan, viaţa lui Isus se scurge ca un lung proces. Iar revelaţia pe care o primim treptat prin faptele şi cuvintele lui reprezintă schema după care se desfăşoară procesul, în funcţie de răspunsul oamenilor liberi să opteze pentru Cristos sau să-l respingă. Revelaţia lui Isus ţine omenirea trează: totul va fi în cele din urmă cernut şi cântărit. Cuvântul lui Isus pune pe fiecare om înaintea obligaţiei de a-şi arăta adevăratul chip şi de a alege. Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu (vs 18). O condamnare e oricând posibilă, în funcţie de autenticitatea credinţei şi de fidelitatea celui ce a hotărât să-l urmeze pe Cristos. Dar nu Cristos va judeca, ci situaţia decurgând din propriile noastre opţiuni: Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina. De unde preferinţa oamenilor pentru beznă? ...faptele lor erau rele (vs 19). Răutatea omului atrage după ea necredinţa: oricine face [fapte] rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele (vs 20). Inima omului este câmpul unde se desfăşoară bătălia dintre lumină şi întuneric: oricine face adevărul, vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu (vs 21). Venit să-l întâlnească pe Isus, Nicodim primeşte revelaţia luminii, pe care omul o capătă umblând pe urmele lui Cristos. O clipă, Nicodim a stat în lumină, însă pleacă aşa cum a venit, fără a fi în stare de pasul care i-ar fi putut schimba viaţa. Oare poate etiopianul să-şi schimbe pielea şi leopardul petele sale? întreabă Ieremia (13,23). Şi totuşi, Nicodim a înţeles ceva din taina lui Isus, iar într-o zi îi va lua chiar apărarea (In 7,50-52). Dar cu toată apropierea, el rămâne departe de Cristos, şi aceasta pentru că nu a fost în stare să rişte până la capăt. Câţi nu suntem în aceeaşi situaţie! traducere sr. Agnes Sursa: www.profamilia.ro Contor Accesări: 1038, Ultimul acces: 2026-10-06 14:28:01
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
